Toporaşii
în amintirea
Magdei Isanos
Cu ochi senini de cer şi peruzea
Au răsărit şi în grădina mea
Îngemănaţi cu poezia ta –
Nu mă mai satur să-i pot admira.
În orice dimineaţă-mi scald privirea
În cupa lor de-albastru şi-amintirea
Îm umple de candoare-ntreaga fire
Întru prihană şi tămăduire.
Mi-aduc în viaţă freamăt şi culoare
În suflet – puritate şi vigoare
Clipa se face-o caldă sărbătoare
Iar gândul meu e inundat de soare.
Bucurie
Bucuria apare solar vaporoasă
Arzândă, plăpândă, perfect luminoasă
Mi se-ascunde sub talpă în voal de mătase
Pătrunzând fără cheie-n a inimii casă.
***
Mă-nvelesc
în coconul meu
şi stau pitulată
-
aţtept să răsară
soarele,
să-mi
înveselească
sufletul,
să-mi trimită
cocori grijulii
care să-şi
fâlfâie aripile
peste visele mele
adormite,
să le
trezească...
Primăvara oftează
în labirintul meu
şi se-ncolăceşte
cu şarpele
aşteptării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu