Emoţie de primăvară

(gazel)

O primăvară ce-ntârzie

Îmi lasă inima pustie

Îmi este tare dor de soare

Şi dor de tril de ciocârlie

Aş vrea să văd zburând cocoare

La viaţa nouă să mă-mbie

Aş vrea să sorb din nou lumină,

Să am în suflet bucurie

Şi iar să semănăm grădina,

Să crească totu-n armonie.

Şi să mă scald în primăvară

Ca-ntr-o sălbatică stihie.

Trepte

Co

bor

trep

te

Co

bor

su

pu

să

trep

te

Ca

ut

în

ţe

lep

ciu

ne

Gă

sesc

tă

ciu

ne

Şop

tesc

o

ru

gă

ciu

ne

Când

soa

re

le

a

pu

ne…

cer

spre

ra

sca

Urc

cer

ţă

via

şi

re

Soa

noi

muri

vre

şi

tec

Cân

noi

nem

mâ

ră

să

Noi

oi

vi

ritm

în

ritm

re

ca

Ur

oi

şi

miei

de

be

al

Stâni

doi

te

câ

şind

pă

meni

Oa

ploi

tre

prin

zbor

de

ripi

A

Mi-e tare dor de pământ,

Chiar de m-apasă un gând:

Cât de uşoară mă simt

Când de noroi mă desprind.