miercuri, 29 iunie 2011

Onoarea


Onoarea

„Onoarea este poezia datoriei.”
 ( A. de Vigny )

Onoarea este sentimentul că eşti util în oraşul tău, în familia ta, conştient de schimbarea care s-a produs prin tine... E minunat acest sentiment care te ţine pe verticală, te face sa-ţi înalţi privirea în sus, spre noi culmi. Dorinţa de a progresa, de a face lumea mai bună acolo unde eşti, unde vrei să faci din locul tău simplu de lucru o oază de lumină, de calm, de siguranţă, de bine. Acolo unde faci să-ţi vibreze struna sufletului, acolo unde pui şi tu umărul, unde simţi umărul colegului. Dacă ai pus o floare în grădina ta, e minunat, dacă ai sădit-o în afara ei, spre a bucura şi alţi oameni, toată lumea, cinste ţie - eşti generos.
CUM SĂ ÎNMULŢIM BINELE? Spuneţi-le celor care doresc să vă mulţumească pentru că le-aţi făcut un bine să-l facă şi ei, la rândul lor, altora şi el se va înmulţi, se va răspândi ca lumina.
            Ajungem la o vârstă la care analizăm prestaţia noastră nu doar în familie, ci şi în ţară, în societate. Ce fel de urme lăsăm pe unde călcăm? Cum ne facem meseria? Sfinţim oare locul?
            Nu e nevoie de artificii, nici de parade, nici de trompete. Este doar firescul şi simplul pe care îl zidim în fiece gest al nostru, în activitatea noastră de fiece zi.Onoarea echivalează cu responsabilitatea. De a nu rămâne în umbră, de a nu stagna sau, păzească Sfântul, a regresa. Dorinţa de a te menţine, de a urca încă o treaptă, de a fi... De a Rămâne.
            Oamenii simpli sunt acei care au fost apreciaţi, care au primit gloria adevărată. Dar latinii spun: Sic transit gloria mundi. ( Aşa trece gloria lumii). Slava şi onorurile trec, ceea ce contează este să ne rămână numele nepătat, principiile morale neştirbite.
            Onoarea este sentimentul că aparţii unei familii mari, care este neamul tău. Şi chiar sesizezi că eşti şi tu o parte a acestui Tot, a Marelui Tot. Prin succesele tale îţi cinsteşti părinţii, îţi pui în valoare tot ce ai mai frumos, îţi entuziasmezi copiii şi discipolii. Mă minunez cît de simpli sunt oamenii care au făcut mari descoperiri, au luat Premiul Nobel şi mă gândesc că onoarea este, întâi de toate, Simplitate şi Perseverenţă.
            Onoarea te face să-i fie dor de fraţii pământului, cei care cresc cu mâini bătucite pâinea şi niciodată nu aşteaptă laude: se trezesc dimineaţa, îşi pun o haină simplă şi consideră de datoria lor să muncească pământul, să-i dea lui toată cinstea şi slava.Onoarea este roua de pe frunte, sunt nopţile pline de gânduri, este zâmbetul pentru oameni şi căldura îmbrăţişării.
            Nu cel ce e în căutarea gloriei o găseşte, ci acel care îşi face onest şi răbdător munca. Ea vine cuminte şi-i luminează faţa, şi-i înseninează chipul, şi-i descreţeşte fruntea.
            Minunat şi onorat e omul simplu, cu ochii îndreptaţi spre Lumină...


lecturi pentru elevii harnici


Lista de lecturi „pentru prima şi a doua copilărie” (autor Sanda Cordoş, în Ce rost are să mai citim literatură, Bucureşti, Editura Compania, 2004)
1.       Edmondo de Amicis, Cuore, inimă de copil
2.      Hans Christian Andersen, Basme
3.      Ion Agârbiceanu, Povestiri
4.      Tudor Arghezi, Cartea cu jucării; Ce-ai cu mine, vântule?
5.      L. Frank Baum, Vrăjitoul din Oz
6.      Ana Blandiana, Întâmplări din grădina mea; Întâmplări de pe strada mea
7.      Ioan Al. Brătescu-Voineşti, Întuneric şi lumină
8.     Gottfried August Bürger, Uimitoarele călătorii şi aventuri, pe uscat şi pe apă, ale baronului Münchhausen, aşa cum obişnuia să le povestească el însuşi, la un pahar de vin, prietenilor săi
9.      Constanţa Buzea, Cărticică de doi ani; Cărticică de trei ani; Cărticică de patru ani; Cărticică de cinci ani
10.  Emil Brumaru, Cântece naive
11.   Truman Capote, Alte glasuri, alte încăperi; Harfa de iarbă
12.  Lewis Carroll, Alice în Ţara Minunilor
13.  Nina Cassian, Bot Gros, căţel fricos; Jocuri de vacanţă
14.  Ion L. Caragiale, Momente
15.   Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha
16.  Constantin Chiriţă, Cireşarii
17.   Chretien de Troyes, Cavalerul Lancelot
18.  Carlo Collodi, Pinocchio
19.  Daniela Crăsnaru, Cartea pentru fata Gu, o fetiţă cum eşti tu
20. Ion Creangă, Amintiri, poveşti, povestiri
21.  Ioan Dan, Cavalerii
22. Daniel Defoe, Robinson Crusoe
23. Charles Dickens, Aventurile lui Oliver Twist; Marile speranţe; O poveste de Crăciun
24. Alexandre Dumas, Cei trei muşchetari; După douăzeci de ani; Contele de Monte Cristo
25.  Mihai Eminescu, Basme
26. Michael Ende, Poveste fără sfârşit
27.  Emil Gârleanu, Din lumea celor care nu cuvântă
28. Henry Gilbert, Robin Hood
29. Fraţii Grimm, Poveşti alese
30. Jaroslav Hasek, Peripeţiile bravului soldat Svejk
31.  Victor Hugo, Mizerabilii
32. Petre Ispirescu, Basme
33. Selma Lagerlof, Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia
34. Jack London, Martin Eden
35.  Hector Malot, Singur pe lume
36. Karl May, Winnetou
37.  Gabriela Melinescu, Bobinocarii; Ceremonie de iarnă
38. Al. Mitru, Legendele Olimpului; Din marile legende ale lumii
39. Gellu Naum, Cartea cu Apolodor, A doua carte cu Apolodor
40. Charles Perrault, Poveşti cu zâne
41.  Cezar Petrescu, Fram – ursul polar
42. Simona Popescu, Juventus
43. Marius Robescu, Muşuroi
44. Gianni Rodari, Aventurile lui Cepelică Cipollino
45.  J. K. Rowling, Harry Potter
46. C. S: Lewis, Cronicile din Narnia
47.  Erich Kastner, 35 Mai
48. Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată
49. J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară
50. Antoine de Saint Exupery, Micul Prinţ
51.   Walter Scott, Rob Roy
52.  Ion D. Sârbu, De ce plânge mama?
53.  Radu Stanca, Versuri
54.  Ioan Slavici, Limir Împărat
55.  Marin Sorescu, Unde fugim de-acasă?
56.  Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver
57.  Grete Tartler, Târgul de animale mici; Zebra şi algebra
58. Ionel Teodoreanu, La Medeleni
59.  J. R. R. Tolkien, Stăpânul inelelor
60. Alexei Tolstoi, Cheiţa de aur/ Buratino
61.  Lev TolstoiFurnica şi porumbiţa
62. George Topârceanu, Balade vesele şi triste
63. Radu Tudoran, Toate pânzele sus!
64. Mark Twain, Prinţ şi cerşetor; Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn
65.  Jules Verne, Căpitan la cincisprezece ani; Copiii căpitanului Grant; Doi ani de vacanţă, Ocolul pământului în optzeci de zile


toropeala


Toropeală

Printre frunzele sfâşiate
pătrunde soarele
pe ochiul meu drept
a ajuns o rază pipernicită,
dar atât de plăcută,
că-mi încălzeşte delicat tot interiorul
o las să mă mângâie
ca palma iubitului, nesperat de gingaşă
ca surâsul copilului meu
prin somn
îmi picură pe suflet
împăcare şi resemnare
mă face să-mi zburde paşii
pe drumul însorit al sorţii
şi să găsesc la fiece răscruce
câte un leac divin
în fiece ocean dezlănţuit
câte o insulă de salvare.
îmi era cald şi dor
de clipe nebănuite,
de ore toropite,
de ochi admiratori...

gemenele


Gemenele
Două şoapte, iată-le
Într-un dor legatele.
( D. Matcovschi )

Azi am văzut două gemene. V-aţi imaginat , probabil, că erau două fetiţe cu părul bălai, cu rochiţe  şi fundiţe identice. Ba nu. Surpriza  a fost  cu atât mai mare – erau două bătrânele. Cocoşate. Cu broboadă pe cap. Să fi avut vreo 80 de ani. Când le-a zărit fiica mea, a exclamat cu o bucurie nedeclarată: Iacătă-le!!!
Erau îmbrăcate la fel – curat şi îngrijit – aveau costume  sau rochii de mătase din aceea de cândva, cu floricele mici, albăstrui. Era foarte greu să găseşti vreo deosebire între ele ( mai ţineţi minte desenele identice din revistele pentru copii, unde căutam deosebirile? ) Exact asta mi se întâmpla involuntar. Am observat că una avea o gentuţă în mână, iar cealaltă - nu. Una mergea în faţă, parcă un pic mai repede, iar cealaltă se străduia din răsputeri să  nu rămână în urmă. Cea din faţă mi se părea mai înverşunată, dornică să ajungă undeva cu orice preţ. Cea din spate – supusă, împăcată şi preocupată să nu rămână în urmă. Oare unde se duceau? m-am întrebat în sinea mea. Şi aveau doar o gentuţă pentru două. Poate să viziteze pe cineva?
            Nu vorbeau, nu mergeau în acelaşi ritm, dar când le priveai, înţelegeai că sunt legate prin nişte fire nevăzute, care le ţineau împreună. Poate că se plictisiseră una de alta, de atâta stat împreună – de la naştere  până la 80 de ani, dar acum, că au devenit atât de bătrâne, nu se mai pot despărţi... Cred că le-o fi vizitând gândul: oare cine va pleca prima? Ce va fi cu cealaltă? Cine o va sprijini în ultimele momente? De douăzeci de ani le văd împreună. Singure... adică una cu alta... Alcătuind un cuplu bizar. Au fost împreună 80 de ani, din prima clipă a vieţii lor.
 Mă mai gândesc la ceea ce ar fi culmea - ca mâna Mântuitorului să le închidă ochii în aceeaşi zi. Mi-am imaginat, prin absurd, un sicriu cu două locuri, la fel cum sunt cărucioarele pentru gemeni. Şi chipul lor cuminte, brăzdat de riduri, aureolat de părul alb-dalb, rar şi obosit.
            Am vizitat imaginar căsuţa lor de undeva şi am văzut totul în două exemplare: cămăşi, pantofi, fuste şi, rezemate de uşa tindei, două bastoane jupuite. Destine gemene...