Aşteptând să treacă timpul

Azi aştept să treacă timpul...

E cam stranie-aşteptarea.

Aşteptând să treacă timpul,

Simt cum vine împăcarea.

Vreau să zbor cu el prin lume,

Să nu simt cum mă destramă,

Să îi pot timpului spune

Că mi-i tare dor de mama.

Vreau să-mi fac timpul prieten,

Să mai stea când clipa-i dulce,

Să-şi dea acele-nţelepte

Înapoi la vreo răscruce.

Vreau s-ajung timpul din urmă,

Să desprind din el doar zborul,

Să nu simt cum viaţa-şi curmă

Visul, liniştea, fiorul.

 Atât de tristă

Mi-ai părut atât de tristă

Ochii tăi tineri se scăldau în apele

amărăciunii

Glasul tău suav

Se zbătea în mrejele

deznădejdii...

Cine te-a întristat, lumina mea?

Muguri de întrebări

îţi musteau în privire

Şi dorul tainic îşi căuta

cărarea

Cuvintele tale muiate erau în pelin...

Cine a cosit spicele speranţelor tale?

Te rog, trimite, Doamne,

O aripă neobosită de înger,

Să alunge zdreanţa regretului

Din clipele fugare ale

Izvorului meu nesecat de culoare.

                               Hr-r-r-r!

       Hârâie neştiută

                   O javră nevăzută

             Neîmblânzită, neinstruită

        Plină de bube şi negi, renăscută

     De mii de artere alert străbătută

        Plină de bube şi negi, renăscută

          Neîmblânzită, neinstruită

               O javră nevăzută

                Hârâie neştiută

                      Hr-r-r-r!