Mi-e dor de o poezie...

Mi-e dor de o poezie

tăcută, ascultătoare,

care să stea la mijlocul unei pagini,

şi, fiind citită, să-ţi răscolească sufletul

până-n temelii.

Mi-e dor de o poezie

caldă şi sinceră,

care să întremeze visele sfărâmate

ale unui tânăr.

Mi-e dor de o poezie

calmă, mângâietoare,

care să alunge deznădejdea

din ochii celui disperat.

Mi-e dor de o poezie

înţeleaptă şi fragilă,

care să oblojească bătrâneţea

unui om singur.

Mi-e dor de o poezie

ca o făclie,

ca o fâlfâire de aripi,

ca un curcubeu

care să se lipească de suflet

ca frunza umedă

de trotuar.

 În ochii tăi

În ochii tăi profunzi vuieşte marea

Şi muntele-şi alină depărtarea,

În profunzimea lor nebănuită

Nu e dojană mută, nici ispită.

În ochii tăi curaţi sclipeşte visul

Ce-şi picură prin clipe paradisul,

Se rătăceşte-olacrimă fugară

Cu dor mustind de ierbi şi primăvară.

În ochi-ţi clazi se-aprinde-n zori lumina

Să-nvăluie oglinda  lor divină

Şi orele-şi ţes curgerea cuminte

Când mă cufund în apa lor fierbinte.

În ochii tăi...

Jumătăţi

Iubim pe jumătate,

Credem pe jumătate,

Vorbim pe jumătate,

Doamne, ce ne facem cu atâtea jumătăţi de măsură?

Trăim pe jumătate,

Ne bucurăm pe jumătate,

Muncim pe jumătate,

Căutăm lumina pe jumătate

Şi orbecăim, orbecăim...

Dar într-o zi vom suferi pe de-antregul,

Vom plânge pân-la rădăcină,

Vom suspina de s-a cutremura fiinţa

Până-n rărunchi.

Ce cumplit va fi, Doamne!