Izvorul poeziei

Poezia e o pasăre albastră

Ce s-agaţă pe nesimţite de inima noastră.

Poezia e un ochi misterios de fântână,

Ce se face pe sufletul nostru stăpână.

Poezia e un înger de pază,

Mereu zbuciumată şi trează.

Poezia e un pahar de cristal

Plutind în neştire pe-al vieţii crâncen val.

Poezia e o complicată jucărie

Pentru inima tristă, tăcută şi uneori pustie.

Poezia e un foc tămăduitor

Pentru suflete cotropite de dor.

Poezia e umbră şi tăcere,

Balsam nesecat pentru răni şi durere.