Izvorul poeziei
Poezia e o pasăre
albastră
Ce s-agaţă pe
nesimţite de inima noastră.
Poezia e un ochi
misterios de fântână,
Ce se face pe
sufletul nostru stăpână.
Poezia e un înger
de pază,
Mereu zbuciumată
şi trează.
Poezia e un pahar
de cristal
Plutind în
neştire pe-al vieţii crâncen val.
Poezia e o
complicată jucărie
Pentru inima
tristă, tăcută şi uneori pustie.
Poezia e un foc
tămăduitor
Pentru suflete
cotropite de dor.
Poezia e umbră şi
tăcere,
Balsam nesecat
pentru răni şi durere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu