Iartă-ne, graiule...

Te rugăm să ne ierţi, grai trudit şi-nţelept,

Pentru veşnica ta umilinţă,

Că nu ştim să rostim slova-ţi sfântă corect

Cu   mândrie de om   şi credinţă.

Te rugăm să ne ierţi, grai miezos şi-aurit

Pentru zdrenţele hainelor tale,

Rătăcit prin coclauri de bezmetice minţi

Când te zbaţi şi te-neci în eroare.

Grai străvechi şi durut, cu iz dulce de glie,

Cu lexeme scăldate în soare,

Poate azi, poate mâine mângâia-te-or copiii

Cu rostire de sărbătoare.

Poate vine din ceruri pentru tine o zi,

Când vei scoate cârpale de pe strai lucitor

Când vocabula ta pentru toţi va sclipi,

Pronunţată cu jind şi cu dor.