Dacă-o fi...

Dacă-o fi să mă duc în lumini de amurg

Într-o zi răcoroasă şi plină,

Să v-opriţi din tumult şi din ore ce curg,

Să trăiţi doar o zi pentru mine.

Şi de-o fi s-aveţi griji, îndoieli şi copii,

Mâini şi ore să nu vă ajungă,

Să v-opriţi doar pe-o clipă-n ore reci şi târzii

  Să-mi sculptaţi amintirea în umbre.

Şi de fi-vă să-aveţi lacrimi grele pe-obraz,

Voi plângeţi-le fără sfială,

Suflet trist,  obosit, înecat în necaz

Va zbura peste clipă fatală.

Iară eu, stâncă rece,  cu-aripi grele de lut

 Voi plana peste case şi gânduri

Rădăcină voi fi pentr-un nou început,

Pentru sfinte şi rodnice rânduri.