Mergeam de mână spre Insula Tăcerii
Reînviam vechi imnuri de iubire
Şi ne găseam în inimi mângâierea
De-a merge-n doi spre dulcea Nemurire.
Păşeam pe valuri într-o disperare
Sorbeam din mierea stelelor lumină
Şi luna ne urzea din dor cărare –
Noi o urmam, ţinându-ne de mână.
Era iubirea noastra minunată,
Că ne simţeam păşind pe curcubeie
Şi ne zâmbea cu drag făptura toată
Iar noi simţeam cum ne-nălţăm spre stele.
Aşa de simplă era toată firea
Şi noi ca doi bezmetici hoinăream
Eram zidiţi în clipa de iubire
Nimic din ce e umbră nu vedeam…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu