Toropeală
Printre frunzele
sfâşiate
pătrunde soarele
pe ochiul meu
drept
a ajuns o rază
pipernicită,
dar atât de
plăcută,
că-mi încălzeşte
delicat tot interiorul
o las să mă
mângâie
ca palma
iubitului, nesperat de gingaşă
ca surâsul
copilului meu
prin somn
îmi picură pe
suflet
împăcare şi
resemnare
mă face să-mi
zburde paşii
pe drumul însorit
al sorţii
şi să găsesc la
fiece răscruce
câte un leac
divin
în fiece ocean
dezlănţuit
câte o insulă de
salvare.
îmi era cald şi
dor
de clipe
nebănuite,
de ore toropite,
de ochi
admiratori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu