Onoarea
„Onoarea este poezia
datoriei.”
( A. de
Vigny )
Onoarea este sentimentul că eşti util în oraşul tău, în familia ta,
conştient de schimbarea care s-a produs prin tine... E minunat acest sentiment
care te ţine pe verticală, te face sa-ţi înalţi privirea în sus, spre noi
culmi. Dorinţa de a progresa, de a face lumea mai bună acolo unde eşti, unde
vrei să faci din locul tău simplu de lucru o oază de lumină, de calm, de
siguranţă, de bine. Acolo unde faci să-ţi vibreze struna sufletului, acolo unde
pui şi tu umărul, unde simţi umărul colegului. Dacă ai pus o floare în grădina
ta, e minunat, dacă ai sădit-o în afara ei, spre a bucura şi alţi oameni, toată
lumea, cinste ţie - eşti generos.
CUM SĂ ÎNMULŢIM BINELE? Spuneţi-le celor care doresc să vă mulţumească
pentru că le-aţi făcut un bine să-l facă şi ei, la rândul lor, altora şi el se
va înmulţi, se va răspândi ca lumina.
Ajungem
la o vârstă la care analizăm prestaţia noastră nu doar în familie, ci şi în
ţară, în societate. Ce fel de urme lăsăm pe unde călcăm? Cum ne facem meseria?
Sfinţim oare locul?
Nu e nevoie de artificii, nici de
parade, nici de trompete. Este doar firescul şi simplul pe care îl zidim în
fiece gest al nostru, în activitatea noastră de fiece zi.Onoarea echivalează cu
responsabilitatea. De a nu rămâne în umbră, de a nu stagna sau, păzească
Sfântul, a regresa. Dorinţa de a te menţine, de a urca încă o treaptă, de a
fi... De a Rămâne.
Oamenii simpli sunt acei care au
fost apreciaţi, care au primit gloria adevărată. Dar latinii spun: Sic transit gloria mundi. ( Aşa trece gloria lumii). Slava şi
onorurile trec, ceea ce contează este să ne rămână numele nepătat, principiile
morale neştirbite.
Onoarea este sentimentul că aparţii
unei familii mari, care este neamul tău. Şi chiar sesizezi că eşti şi tu o
parte a acestui Tot, a Marelui Tot. Prin succesele tale îţi cinsteşti părinţii,
îţi pui în valoare tot ce ai mai frumos, îţi entuziasmezi copiii şi discipolii.
Mă minunez cît de simpli sunt oamenii care au făcut mari descoperiri, au luat
Premiul Nobel şi mă gândesc că onoarea este, întâi de toate, Simplitate şi
Perseverenţă.
Onoarea te face să-i fie dor de fraţii
pământului, cei care cresc cu mâini bătucite pâinea şi niciodată nu aşteaptă
laude: se trezesc dimineaţa, îşi pun o haină simplă şi consideră de datoria lor
să muncească pământul, să-i dea lui toată cinstea şi slava.Onoarea este roua de
pe frunte, sunt nopţile pline de gânduri, este zâmbetul pentru oameni şi
căldura îmbrăţişării.
Nu cel ce e în căutarea gloriei o
găseşte, ci acel care îşi face onest şi răbdător munca. Ea vine cuminte şi-i
luminează faţa, şi-i înseninează chipul, şi-i descreţeşte fruntea.
Minunat şi onorat e omul simplu, cu
ochii îndreptaţi spre Lumină...
